Relatii fara iubire
În lume sunt atât de multe relații fără iubire și iubire fără o șansă la relații.
El o iubește pe ea, ea iubește pe altcineva și acel altcineva e căsătorit. Ea vrea să fie cu el, el nu o iubește și e indiferent, ea suferă și reproșează. El a așteptat-o ani buni, ea a venit, dar de mână cu altul. În lume găsești o mie feluri de dragoste și o mie feluri de indiferență și niciunul nu se vor asemăna. Unii caută o viață, găsesc și lasă. Unii iubesc condiționat. Unii trăiesc sincer un moment de dragoste, dar fără o șansă de răspuns. Te îndrăgostești fără să te programezi undeva și la fel de imprevizibil un alt om se îndrăgostește de tine. De multe ori nu e unul și același om. Atunci trăiești o singurătate în doi. Atunci speri să găsești pe cineva sau dacă l-ai găsit îl vrei alături. Atunci înțelegi cât de crudă e viața, când nu poți face nimic.
Cel mai trist e când vrei să schimbi ceva și nu poți. Când vrei să fii erou dar nu pentru omul de alături. Când iubești și nu e reciproc. Când ești lângă un om dar te gândești la altul. Sau suferi. Sau speri. Atunci când îți dorești cu fiecare celulă din corp să îmbrățișezi pe cineva, când încetezi să numeri orele, pentru că timpul devine o așteptare continuă, când ți-ar fi suficient să știi că e bine, nimic nu mai contează. Cică fericirea este atunci când omul de alături e și omul din inimă. Acum gândiți-vă ce simt acei care trăiesc asta în realitate și ce simt acei care nu trăiesc niciodată. Sau au gustat din dragoste, dar atât. Sunt relații predestinate la suferință, pentru că ambii sunt predispuși la indiferență. Iar să trăiești în doi fără iubire e ucigător. E momentul de dimineață când trezindu-te săruți un străin. E momentul de seară când faci dragoste cu un necunoscut. E momentul dintotdeauna când gândul îți zboară undeva departe, la niște momente din trecut. Ce ar fi însă să fie timpul potrivit și oamenii potriviți. Să poată pune timpul câte doi oameni alături, femeie și bărbat, și același timp să le ofere veșnicia. Și siguranța că ziua de mâine îi va prinde tot împreună, iubindu-se. Dar poate asta e și dragostea, ca și suferința. Ambele nu țin cont de cine e alături. Te lovesc în plin și uneori pe viață.
În lume sunt atât de multe relații fără iubire și iubire fără o șansă la relații. Dacă tu poți să iubești pe omul greșit atât de mult, imaginează-ți cât de mult ai putea să iubești pe cel corect!
Unii trăiesc o viață alături de oamenii pe care nu îi iubesc. Alții simulează o dragoste pentru oamenii care nu merită. Sunt femei care se trezesc dimineața, își sărută soțul, îl petrec cu drag la serviciu și îl așteaptă cu grijă acasă, dar nu îl iubesc. Sunt bărbați care țin la soțiile lor, la copii și la ideea de familie, dar se gândesc la altcineva. Unii vor spune că e o prostie să te căsătorești cu cineva pentru care nu ai fi gata în orice moment să faci orice. Pentru că dragostea trece dincolo de imposibil. Unii se vor întreba pentru ce mai trăiești atunci? Viața însă nu te întreabă. Te pune în fața unei realități dependentă de trecut și de toate deciziile luate. Într-un moment, ajungi să iubești omul greșit, bărbatul sau femeia care nu a apărut în viața ta ca o lumină, care nu ți-e creator și pentru care nu ai face mai nimic. Îi mulțumești că există, dar nu îl iubești. Poveste asta cu miros de adevăr o trăiesc mulți, foarte mulți. De la cei care vor confirma în liniște un fapt împlinit până la cei care își vor îmbrățișa omul de alături, gândindu-se la alt om.
Dragostea, pe lângă nebunie, vise și povești, are și-o realitate. Uneori prea crudă ca să o poți digera timp de o viață. Iată de ce unele familii se despart prea devreme, iar alte perechi nici nu reușesc să ajungă familie. Pentru că acolo unde e dragoste adevărată, trăită până la ultima fărâmă de celulă din tine, nu există nici cel mai mic gând de a părăsi. De a te gândi la altcineva. Atunci când cineva nu vrea să fie eroul tău. Nu vrea să fie omul tău mare, la pieptul căruia să-ți găsești liniște, atunci să nu plângi, ci să înțelegi. Atunci când cineva va păstra încă pozele lui, când va privi trist și va săruta cu jumătate de gură, să nu te înfurii. Atunci să înțelegi. Să înțelegi că așa e viața, că dragostea uneori se cunoaște altfel, că punțile de legătură se construiesc în timp. Oamenii greșiți din viața ta pot deveni suflete pereche. Lucru cert și testat atât de des pe viețile oamenilor. Nici cei mai buni psihologi, nici cei mai adevărați prieteni nu vor putea să-ți răspundă la întrebarea: de ce? În schimb, tu cu siguranță vei avea un răspuns care va începe cu: pentru că. Pentru că e familie, pentru că e gura lumii, pentru că e un viitor, pentru că totul se va așeza la locul său. Uneori da, alteori nu. Uneori ți-e bine, alteori nu. Atunci, într-o dimineață frumoasă de primăvară, te te vei așeza pe-un scaun din bucătărie și vei ști. Știi că în tine e atât de multă dragoste pe care ai împărți-o cu atât de puțină lume. Mai exact, cu un singur om.
Dacă tu poți să iubești pe omul greșit atât de mult, imaginează-ți cât de mult ai putea să iubești pe cel corect.
Ce le mai place oamenilor să iubească și să lase. Să îmbrățișeze și să arunce. Să zâmbească și să fie falși. Puțini, prea puțini iubesc cu inima. Dar cu restul, cu restu cum rămâne? Suferă? Se gândesc la singurătate? Trăiesc o viață plină de regrete? Cei care răspund că da, asta și vor trăi. Ei s-au resemnat prea devreme. Ei sunt niște lași. Pentru că nu se lasă din dragoste. Nu se uită din încredere. Nu se urăște din devotament. Atât.
Nu o să vorbesc mult. La ce bun cuvinte când sunt atât de puține fapte? Când atât de mulți bărbați își pierd femeia vieții lor de la o prostie. Când atât de multe femei regretă ani buni de la un cuvânt nespus. Sau mai multe, spuse. La ce bun dragostea dacă nu este dorința să o păstrezi apoi în fiecare zi. Și la ce bun încredere dacă nu este dragoste? Îmbrățișați, femei, pe bărbații voștri, pentru că ei vă sunt sursa de fericire. Iubiți, bărbați, femeile voastre. Pentru că doar alături de ele veți fi bărbați împliniți. Trăiți, oameni, momentele. Zâmbiți oamenilor dragi. Sărutați-vă perechile. Aveți grijă de familia voastră. Păstrați dragostea. Și amintirile bune. Oare este atât de greu să nu fii zgârcit la sentimente? Să poți să oferi mai mult decât ai cere? Să lași de la tine. Să ai încredere. Să iubești. Om drag, să iubești. Lasă urmările, lasă regretele, lasă gândurile, lasă trecutul, lasă-te pe tine trist undeva departe. Iubește. Frumos, iubește.
Cele mai bune lucruri în viață nu au preț. Îmbrățișările, zâmbetul, prietenii, săruturile, familia, dragostea și amintirile bune. Prețuiește-le, s-ar putea să le ai o singură dată în viață.
Unii trăiesc o viață alături de oamenii pe care nu îi iubesc. Alții simulează o dragoste pentru oamenii care nu merită. Sunt femei care se trezesc dimineața, își sărută soțul, îl petrec cu drag la serviciu și îl așteaptă cu grijă acasă, dar nu îl iubesc. Sunt bărbați care țin la soțiile lor, la copii și la ideea de familie, dar se gândesc la altcineva. Unii vor spune că e o prostie să te căsătorești cu cineva pentru care nu ai fi gata în orice moment să faci orice. Pentru că dragostea trece dincolo de imposibil. Unii se vor întreba pentru ce mai trăiești atunci? Viața însă nu te întreabă. Te pune în fața unei realități dependentă de trecut și de toate deciziile luate. Într-un moment, ajungi să iubești omul greșit, bărbatul sau femeia care nu a apărut în viața ta ca o lumină, care nu ți-e creator și pentru care nu ai face mai nimic. Îi mulțumești că există, dar nu îl iubești. Poveste asta cu miros de adevăr o trăiesc mulți, foarte mulți. De la cei care vor confirma în liniște un fapt împlinit până la cei care își vor îmbrățișa omul de alături, gândindu-se la alt om.
Dragostea, pe lângă nebunie, vise și povești, are și-o realitate. Uneori prea crudă ca să o poți digera timp de o viață. Iată de ce unele familii se despart prea devreme, iar alte perechi nici nu reușesc să ajungă familie. Pentru că acolo unde e dragoste adevărată, trăită până la ultima fărâmă de celulă din tine, nu există nici cel mai mic gând de a părăsi. De a te gândi la altcineva. Atunci când cineva nu vrea să fie eroul tău. Nu vrea să fie omul tău mare, la pieptul căruia să-ți găsești liniște, atunci să nu plângi, ci să înțelegi. Atunci când cineva va păstra încă pozele lui, când va privi trist și va săruta cu jumătate de gură, să nu te înfurii. Atunci să înțelegi. Să înțelegi că așa e viața, că dragostea uneori se cunoaște altfel, că punțile de legătură se construiesc în timp. Oamenii greșiți din viața ta pot deveni suflete pereche. Lucru cert și testat atât de des pe viețile oamenilor. Nici cei mai buni psihologi, nici cei mai adevărați prieteni nu vor putea să-ți răspundă la întrebarea: de ce? În schimb, tu cu siguranță vei avea un răspuns care va începe cu: pentru că. Pentru că e familie, pentru că e gura lumii, pentru că e un viitor, pentru că totul se va așeza la locul său. Uneori da, alteori nu. Uneori ți-e bine, alteori nu. Atunci, într-o dimineață frumoasă de primăvară, te te vei așeza pe-un scaun din bucătărie și vei ști. Știi că în tine e atât de multă dragoste pe care ai împărți-o cu atât de puțină lume. Mai exact, cu un singur om.
Dacă tu poți să iubești pe omul greșit atât de mult, imaginează-ți cât de mult ai putea să iubești pe cel corect.
Ce le mai place oamenilor să iubească și să lase. Să îmbrățișeze și să arunce. Să zâmbească și să fie falși. Puțini, prea puțini iubesc cu inima. Dar cu restul, cu restu cum rămâne? Suferă? Se gândesc la singurătate? Trăiesc o viață plină de regrete? Cei care răspund că da, asta și vor trăi. Ei s-au resemnat prea devreme. Ei sunt niște lași. Pentru că nu se lasă din dragoste. Nu se uită din încredere. Nu se urăște din devotament. Atât.
Nu o să vorbesc mult. La ce bun cuvinte când sunt atât de puține fapte? Când atât de mulți bărbați își pierd femeia vieții lor de la o prostie. Când atât de multe femei regretă ani buni de la un cuvânt nespus. Sau mai multe, spuse. La ce bun dragostea dacă nu este dorința să o păstrezi apoi în fiecare zi. Și la ce bun încredere dacă nu este dragoste? Îmbrățișați, femei, pe bărbații voștri, pentru că ei vă sunt sursa de fericire. Iubiți, bărbați, femeile voastre. Pentru că doar alături de ele veți fi bărbați împliniți. Trăiți, oameni, momentele. Zâmbiți oamenilor dragi. Sărutați-vă perechile. Aveți grijă de familia voastră. Păstrați dragostea. Și amintirile bune. Oare este atât de greu să nu fii zgârcit la sentimente? Să poți să oferi mai mult decât ai cere? Să lași de la tine. Să ai încredere. Să iubești. Om drag, să iubești. Lasă urmările, lasă regretele, lasă gândurile, lasă trecutul, lasă-te pe tine trist undeva departe. Iubește. Frumos, iubește.
Cele mai bune lucruri în viață nu au preț. Îmbrățișările, zâmbetul, prietenii, săruturile, familia, dragostea și amintirile bune. Prețuiește-le, s-ar putea să le ai o singură dată în viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu