miercuri, 3 iunie 2015
sâmbătă, 30 mai 2015
Relatii
Relatii fara iubire
În lume sunt atât de multe relații fără iubire și iubire fără o șansă la relații. El o iubește pe ea, ea iubește pe altcineva și acel altcineva e căsătorit. Ea vrea să fie cu el, el nu o iubește și e indiferent, ea suferă și reproșează. El a așteptat-o ani buni, ea a venit, dar de mână cu altul. În lume găsești o mie feluri de dragoste și o mie feluri de indiferență și niciunul nu se vor asemăna. Unii caută o viață, găsesc și lasă. Unii iubesc condiționat. Unii trăiesc sincer un moment de dragoste, dar fără o șansă de răspuns. Te îndrăgostești fără să te programezi undeva și la fel de imprevizibil un alt om se îndrăgostește de tine. De multe ori nu e unul și același om. Atunci trăiești o singurătate în doi. Atunci speri să găsești pe cineva sau dacă l-ai găsit îl vrei alături. Atunci înțelegi cât de crudă e viața, când nu poți face nimic.
Cel mai trist e când vrei să schimbi ceva și nu poți. Când vrei să fii erou dar nu pentru omul de alături. Când iubești și nu e reciproc. Când ești lângă un om dar te gândești la altul. Sau suferi. Sau speri. Atunci când îți dorești cu fiecare celulă din corp să îmbrățișezi pe cineva, când încetezi să numeri orele, pentru că timpul devine o așteptare continuă, când ți-ar fi suficient să știi că e bine, nimic nu mai contează. Cică fericirea este atunci când omul de alături e și omul din inimă. Acum gândiți-vă ce simt acei care trăiesc asta în realitate și ce simt acei care nu trăiesc niciodată. Sau au gustat din dragoste, dar atât. Sunt relații predestinate la suferință, pentru că ambii sunt predispuși la indiferență. Iar să trăiești în doi fără iubire e ucigător. E momentul de dimineață când trezindu-te săruți un străin. E momentul de seară când faci dragoste cu un necunoscut. E momentul dintotdeauna când gândul îți zboară undeva departe, la niște momente din trecut. Ce ar fi însă să fie timpul potrivit și oamenii potriviți. Să poată pune timpul câte doi oameni alături, femeie și bărbat, și același timp să le ofere veșnicia. Și siguranța că ziua de mâine îi va prinde tot împreună, iubindu-se. Dar poate asta e și dragostea, ca și suferința. Ambele nu țin cont de cine e alături. Te lovesc în plin și uneori pe viață.
În lume sunt atât de multe relații fără iubire și iubire fără o șansă la relații. Dacă tu poți să iubești pe omul greșit atât de mult, imaginează-ți cât de mult ai putea să iubești pe cel corect!
Unii trăiesc o viață alături de oamenii pe care nu îi iubesc. Alții simulează o dragoste pentru oamenii care nu merită. Sunt femei care se trezesc dimineața, își sărută soțul, îl petrec cu drag la serviciu și îl așteaptă cu grijă acasă, dar nu îl iubesc. Sunt bărbați care țin la soțiile lor, la copii și la ideea de familie, dar se gândesc la altcineva. Unii vor spune că e o prostie să te căsătorești cu cineva pentru care nu ai fi gata în orice moment să faci orice. Pentru că dragostea trece dincolo de imposibil. Unii se vor întreba pentru ce mai trăiești atunci? Viața însă nu te întreabă. Te pune în fața unei realități dependentă de trecut și de toate deciziile luate. Într-un moment, ajungi să iubești omul greșit, bărbatul sau femeia care nu a apărut în viața ta ca o lumină, care nu ți-e creator și pentru care nu ai face mai nimic. Îi mulțumești că există, dar nu îl iubești. Poveste asta cu miros de adevăr o trăiesc mulți, foarte mulți. De la cei care vor confirma în liniște un fapt împlinit până la cei care își vor îmbrățișa omul de alături, gândindu-se la alt om.
Dragostea, pe lângă nebunie, vise și povești, are și-o realitate. Uneori prea crudă ca să o poți digera timp de o viață. Iată de ce unele familii se despart prea devreme, iar alte perechi nici nu reușesc să ajungă familie. Pentru că acolo unde e dragoste adevărată, trăită până la ultima fărâmă de celulă din tine, nu există nici cel mai mic gând de a părăsi. De a te gândi la altcineva. Atunci când cineva nu vrea să fie eroul tău. Nu vrea să fie omul tău mare, la pieptul căruia să-ți găsești liniște, atunci să nu plângi, ci să înțelegi. Atunci când cineva va păstra încă pozele lui, când va privi trist și va săruta cu jumătate de gură, să nu te înfurii. Atunci să înțelegi. Să înțelegi că așa e viața, că dragostea uneori se cunoaște altfel, că punțile de legătură se construiesc în timp. Oamenii greșiți din viața ta pot deveni suflete pereche. Lucru cert și testat atât de des pe viețile oamenilor. Nici cei mai buni psihologi, nici cei mai adevărați prieteni nu vor putea să-ți răspundă la întrebarea: de ce? În schimb, tu cu siguranță vei avea un răspuns care va începe cu: pentru că. Pentru că e familie, pentru că e gura lumii, pentru că e un viitor, pentru că totul se va așeza la locul său. Uneori da, alteori nu. Uneori ți-e bine, alteori nu. Atunci, într-o dimineață frumoasă de primăvară, te te vei așeza pe-un scaun din bucătărie și vei ști. Știi că în tine e atât de multă dragoste pe care ai împărți-o cu atât de puțină lume. Mai exact, cu un singur om.
Dacă tu poți să iubești pe omul greșit atât de mult, imaginează-ți cât de mult ai putea să iubești pe cel corect.
Ce le mai place oamenilor să iubească și să lase. Să îmbrățișeze și să arunce. Să zâmbească și să fie falși. Puțini, prea puțini iubesc cu inima. Dar cu restul, cu restu cum rămâne? Suferă? Se gândesc la singurătate? Trăiesc o viață plină de regrete? Cei care răspund că da, asta și vor trăi. Ei s-au resemnat prea devreme. Ei sunt niște lași. Pentru că nu se lasă din dragoste. Nu se uită din încredere. Nu se urăște din devotament. Atât.
Nu o să vorbesc mult. La ce bun cuvinte când sunt atât de puține fapte? Când atât de mulți bărbați își pierd femeia vieții lor de la o prostie. Când atât de multe femei regretă ani buni de la un cuvânt nespus. Sau mai multe, spuse. La ce bun dragostea dacă nu este dorința să o păstrezi apoi în fiecare zi. Și la ce bun încredere dacă nu este dragoste? Îmbrățișați, femei, pe bărbații voștri, pentru că ei vă sunt sursa de fericire. Iubiți, bărbați, femeile voastre. Pentru că doar alături de ele veți fi bărbați împliniți. Trăiți, oameni, momentele. Zâmbiți oamenilor dragi. Sărutați-vă perechile. Aveți grijă de familia voastră. Păstrați dragostea. Și amintirile bune. Oare este atât de greu să nu fii zgârcit la sentimente? Să poți să oferi mai mult decât ai cere? Să lași de la tine. Să ai încredere. Să iubești. Om drag, să iubești. Lasă urmările, lasă regretele, lasă gândurile, lasă trecutul, lasă-te pe tine trist undeva departe. Iubește. Frumos, iubește.
Cele mai bune lucruri în viață nu au preț. Îmbrățișările, zâmbetul, prietenii, săruturile, familia, dragostea și amintirile bune. Prețuiește-le, s-ar putea să le ai o singură dată în viață.
Unii trăiesc o viață alături de oamenii pe care nu îi iubesc. Alții simulează o dragoste pentru oamenii care nu merită. Sunt femei care se trezesc dimineața, își sărută soțul, îl petrec cu drag la serviciu și îl așteaptă cu grijă acasă, dar nu îl iubesc. Sunt bărbați care țin la soțiile lor, la copii și la ideea de familie, dar se gândesc la altcineva. Unii vor spune că e o prostie să te căsătorești cu cineva pentru care nu ai fi gata în orice moment să faci orice. Pentru că dragostea trece dincolo de imposibil. Unii se vor întreba pentru ce mai trăiești atunci? Viața însă nu te întreabă. Te pune în fața unei realități dependentă de trecut și de toate deciziile luate. Într-un moment, ajungi să iubești omul greșit, bărbatul sau femeia care nu a apărut în viața ta ca o lumină, care nu ți-e creator și pentru care nu ai face mai nimic. Îi mulțumești că există, dar nu îl iubești. Poveste asta cu miros de adevăr o trăiesc mulți, foarte mulți. De la cei care vor confirma în liniște un fapt împlinit până la cei care își vor îmbrățișa omul de alături, gândindu-se la alt om.
Dragostea, pe lângă nebunie, vise și povești, are și-o realitate. Uneori prea crudă ca să o poți digera timp de o viață. Iată de ce unele familii se despart prea devreme, iar alte perechi nici nu reușesc să ajungă familie. Pentru că acolo unde e dragoste adevărată, trăită până la ultima fărâmă de celulă din tine, nu există nici cel mai mic gând de a părăsi. De a te gândi la altcineva. Atunci când cineva nu vrea să fie eroul tău. Nu vrea să fie omul tău mare, la pieptul căruia să-ți găsești liniște, atunci să nu plângi, ci să înțelegi. Atunci când cineva va păstra încă pozele lui, când va privi trist și va săruta cu jumătate de gură, să nu te înfurii. Atunci să înțelegi. Să înțelegi că așa e viața, că dragostea uneori se cunoaște altfel, că punțile de legătură se construiesc în timp. Oamenii greșiți din viața ta pot deveni suflete pereche. Lucru cert și testat atât de des pe viețile oamenilor. Nici cei mai buni psihologi, nici cei mai adevărați prieteni nu vor putea să-ți răspundă la întrebarea: de ce? În schimb, tu cu siguranță vei avea un răspuns care va începe cu: pentru că. Pentru că e familie, pentru că e gura lumii, pentru că e un viitor, pentru că totul se va așeza la locul său. Uneori da, alteori nu. Uneori ți-e bine, alteori nu. Atunci, într-o dimineață frumoasă de primăvară, te te vei așeza pe-un scaun din bucătărie și vei ști. Știi că în tine e atât de multă dragoste pe care ai împărți-o cu atât de puțină lume. Mai exact, cu un singur om.
Dacă tu poți să iubești pe omul greșit atât de mult, imaginează-ți cât de mult ai putea să iubești pe cel corect.
Ce le mai place oamenilor să iubească și să lase. Să îmbrățișeze și să arunce. Să zâmbească și să fie falși. Puțini, prea puțini iubesc cu inima. Dar cu restul, cu restu cum rămâne? Suferă? Se gândesc la singurătate? Trăiesc o viață plină de regrete? Cei care răspund că da, asta și vor trăi. Ei s-au resemnat prea devreme. Ei sunt niște lași. Pentru că nu se lasă din dragoste. Nu se uită din încredere. Nu se urăște din devotament. Atât.
Nu o să vorbesc mult. La ce bun cuvinte când sunt atât de puține fapte? Când atât de mulți bărbați își pierd femeia vieții lor de la o prostie. Când atât de multe femei regretă ani buni de la un cuvânt nespus. Sau mai multe, spuse. La ce bun dragostea dacă nu este dorința să o păstrezi apoi în fiecare zi. Și la ce bun încredere dacă nu este dragoste? Îmbrățișați, femei, pe bărbații voștri, pentru că ei vă sunt sursa de fericire. Iubiți, bărbați, femeile voastre. Pentru că doar alături de ele veți fi bărbați împliniți. Trăiți, oameni, momentele. Zâmbiți oamenilor dragi. Sărutați-vă perechile. Aveți grijă de familia voastră. Păstrați dragostea. Și amintirile bune. Oare este atât de greu să nu fii zgârcit la sentimente? Să poți să oferi mai mult decât ai cere? Să lași de la tine. Să ai încredere. Să iubești. Om drag, să iubești. Lasă urmările, lasă regretele, lasă gândurile, lasă trecutul, lasă-te pe tine trist undeva departe. Iubește. Frumos, iubește.
Cele mai bune lucruri în viață nu au preț. Îmbrățișările, zâmbetul, prietenii, săruturile, familia, dragostea și amintirile bune. Prețuiește-le, s-ar putea să le ai o singură dată în viață.
joi, 28 mai 2015
Momente
Momente
Uneori nu trăiești dragostea la timp. Nu pentru că nu ai vrea, dar pentru că nu ai cu cine. Sau ai, dar omul de alături pleacă înainte să reușești să simți cum e să te oferi cuiva și să știi că e pentru totdeauna. Pur și simplu nu e reciproc. Pur și simplu unii oamenii te părăsesc exact când începi să te atașezi, să iubești nu suprafața, dar esența. Unii își permit să se despartă din nimic, doar pentru că vor să încerce altceva, să compare. Unii sunt indiferenți anume ca să vrei să pleci de lângă ei. Unii își dau seama apoi că doar alături de tine erau fericiți. Unii se întorc. Tocmai când ai început să te înveți să trăiești fără ei. Atunci se întorc și amintirile. Și vechea dragoste se întoarce. Doar că nimic nu mai e la fel.
Unii oameni se întorc atunci când ai înțeles că poți trăi și fără ei, deși până nu demult știai că ei sunt viața ta și altcineva nu poate fi în loc. Ei vor înțelege într-o zi că nu mai vor să fie din aceeași poveste cu tine și tot ei în altă zi își vor da seama că cea mai frumoasă poveste era cea trăită în doi. Atunci se vor întoarce. Atunci însă totul va fi diferit. Tu vei fi în altă relație, altul te va ține de mână, poate vei avea și o familie fericită cu copii sau poate că pur și simplu îți vei vedea de fericirea ta. Unii oameni dacă pleacă, pleacă pentru totdeauna din inima noastră. Vor rămâne regrete, momente frumoase, alte momente, dar nu va rămâne omul. El ne va părăsi lumea odată ce dragostea va fi înlocuită cu indiferența.
Unii oameni își dau seama prea târziu ce au pierdut, prea târziu își cer iertare, prea târziu înțeleg că nu poftele îți aduc oameni de-o viață. Uneori fără să gândești, iubești. Iubești pe cineva pentru ce este lângă tine și pentru ce ești tu alături de el. Atunci când pleacă, va lăsa un gol în urmă. Va lăsa un gust amar și regretul că totul putea fi altfel. Cu timpul însă lucrurile revin la normal. Ba mai mult, golul se umple cu dragostea altor oameni, poate mai buni și mai îndrăgostiți. Iar când acel om care odată era totul revine, îți dai seama că nu mai ai loc pentru el. Că ce ai trăit în trecut s-a stins. Nu că așa ai fi vrut, dar că astfel a reușit viața să te schimbe. Că tu nu mai ești la fel. Că nimic nu mai este la fel. Unii oameni se întorc în cel mai nepotrivit moment, când tu trăiești deja cea mai potrivită dragoste.
Unii oameni se întorc abia atunci când ai început să trăiești fără ei.
Sunt oameni care nu pot iubi altfel decât adevărat și nu pot ține la cineva altfel decât sincer. Ei nu-și vor permite să lase pe oricine în viața și mai ales inima lor. Vor căuta cu grijă un suflet pereche. Uneori ani, uneori o viață. Uneori se vor mulțumi cu gândul că au căutat. Însă atunci când vor găsi, vor oferi mai mult decât ar primi o lume întreagă. Vor lăsa deoparte un gând singuratic și vor trăi în doi și pentru doi. Vor iubi iar asta atât de puțini o pot face sincer. Însă sunt și oameni care toată dragostea asta o fac scrum într-o singură zi. Așa, construiesc ani de zile și apoi parcă ceva se rupe într-o clipă. Fie se plictisesc, fie singuri nu știu ce vor, dar parcă nimic nu mai e la fel. Ei nu se mai recunosc. Devin săraci sentimental și înăuntru goi. Devin doi străini care încă se mai țin de mână. Sunt oameni care lasă chiar dacă dragostea cică nu se stinge niciodată. Sunt oameni…
Sunt oameni care-și jură dragoste pentru toată viața și într-un moment de inconștiență calcă în picioare tot ce a fost. Uită că fericirea fiecăruia e numele celuilalt, că până nu demult orele de dulcegărie se împărțeau la doi și că nimic, dar nimic nu va putea înlocui amintirile. Ei vor lăsa din prostie și vor iubi din deprindere.
Sunt oameni care se iubesc fierbinte și într-o clipă devin reci, clipa asta însemnând o viață de om. Uită că aveau visuri comune și uită să se asculte, deși fiecare ar avea atâte de spus. Ei vor respinge din plictiseală și vor apropia din obișnuință.
Sunt oameni care doresc enorm pe cineva alături și lasă. Uită că ieri ea îl ruga să mai stea încă puțin și el îi promitea că va fi mereu acolo, alături. Că tot ce a fost nu a fost o glumă de prost gust și nici măcar o aventură. Că prea mult au căutat și prea greu au găsit. Ei vor ignora din amuzament și vor pofti din pasiune.
Sunt oameni care iubesc și trădează. Așteptări, ani buni de căutare, dorințe neîmplinite. De altfel toate comune. Uită că e imposibil să găsești un suflet pereche a doua oară. Uită că poți să mori de dor. Uită că poți să suferi de durere. Uită că dragostea o trăiești și apoi lupți pentru ea. Că fericirea o simți și apoi faci orice să o menții. Ei vor uita din prea mare efort și vor ține minte din prea multe amintiri.
Sunt oameni care se caută o viață și apoi se pierd într-o singură zi.
marți, 26 mai 2015
Prietenii
"Prietenia"
Pana acum ceva timp, credeam ca am destui prieteni adevarati pe care ma pot baza mereu. Dar, aparentele inseala. Intotdeauna ar trebui sa stiu ca este valabila sintagma “nimeni nu stie de nimeni”, de fapt in starea initiala era”Nimeni, nimeni, nimeni/Cu atat mai bine/Si de-atata vreme/Nu stie de mine/Nimeni, nimeni, nimeni…, insa mi-a placut mai mult generalizarea pentru ca este valabila pentru toti, nu doar pentru mine.
Ce sunt aceea prietenii adevarati? Nu o sa ma apuc sa caut acum pe net nu stiu cate citate despre prietenia adevarata, sau sa ma uit la status la mine in lista sa vad care ce mai scrie, pentru ca toata lumea e in stare sa copieze niste citate si sa le puna la status. Insa cati sunt in stare sa realizeze o legatura de durata, toata viata? Imi place sa cred ca eu sunt de vina pentru ca toti prietenii pe care i-am crezut adevarati au devenit niste umbre in trecutul meu. Prietenii fasi sunt oamenii care pretind ca iti sunt prieteni pana cand se dovedeste exact contrariul. Ei sunt oameni care se apropie de tine doar pentru a afla cat mai multe detalii intme despre tine si viata ta, petru ca mai apoi sa te barfeasca.
Pentru ca adesea ne straduim sa vedem partile bune in oameni le oferim tuturor mai multe sanse pentru a dovedi ca nu ne sunt dusmani sub acoperire. Daca totusi se intampla sa descoperi un prieten fals in viata ta ar trebui sa te distanezi de el cat mai repede. Viata este prea scurta ca sa o petreci inconjurat de oamen carora nu le pasa de tine.Ai avut vreodata vreun prieten care pur si simplu nu a putut fi alaturi de tine atunci cand ai avut parte de o situatie “neagra”?
Prietenii falsi doresc sa stea cu tine atunci cand totul merge bine, dar in clipa in care situatia se complica se dau la o parte. Adesea, acesti oameni vor astepta pana cand cred ei ca a depasit greutatile si se intorc la tine cu pretentia de a-ti fi din nou prieteni, ca si cum nimic nu sa intamplat.
Cu totii cunoastem expresia: “Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste” insa o prietenie adevarata se bazeaza pe mai mult decat atat. O prietenie adevarata este mai mult decat o relatie dusa la extrem si in niciun caz nu este o relatie conditionata. Pentru a fi un prieten adevarat nu trebuie sa te identifici cu celalalt, ci trebuie sa fii tu insuti, o persoana sincera si transparenta. Ipocrizia nu are ce cauta intr-o relatie de prietenie. La fel ca in orice alt tip de relatie, spatiul personal si intimitatea sunt esentiale. Un bun prieten va respecta intotdeauna nevoia de intimitate a celorlalti. Mai mult, un prieten adevarat nu insista sa afle detaliile unei probleme, ci este mereu acolo, gata sa asculte si sa ofere sustinere, atunci cand celalalt este preagtit sa se destainuie ori sa-si povesteasca durerea. O relatie de prietenie se bazeaza, in primul rand, pe incredere, iar increderea se castiga in timp, nu se imprumuta si nu se fura de la altii.
Increderea se consolideaza pe loialitate. Un prieten adevarat va respecta mereu increderea pe care celalalt a investit-o in el si nu ii va destainui secretele, nici macar altor prieteni. Uneori, dupa ce gresesti fata de un prieten, degeaba iti ceri iertare pentru relatia dintre voi nu se va mai putea reface asa cum a fost.
O alta calitate esentiala a unui prieten adevarat este spiritul critic. Din dorinta disperata de a avea prieteni, multi oameni cauta sa impresioneze printr-o atitudine falsa, sa imparta laude in stanga si in dreapta doar ca sa fie bagati in seama. Un prieten adevarat insa va avea mereu curajul sa spuna adevarul in fata, chiar daca acel adevar nu este tocmai ceea ce ar vrea cineva sa auda. Totusi chiar si critica trebuie sa fie formulata respectuos. Tocmai pentru ca se cunosc foarte bine, prietenii stiu cum sa evite jignirile. Pentru ca doua persoane sa fie prietene nu trebuie neaparat ca ele sa gandeasca in totalitate la fel. Oamenii sunt diferiti si este normal ca unii sa vada lucrurile in alt mod. Prietenia inseamna mai mult acceptarea viziunii si parerii celuilalt, asa cum este ea, fara a judeca conceptia prin prisma filtrului personal.
Un prieten adevarat da sfaturi, dar nu le impune. Cu totii avem uneori nevoie de o a doua parere, insa nimeni nu ne poate obliga sa facem asa cum zic altii. Rolul unui prieten este de a oferi acest sfat atunci cand i se cere, dar lasandu-l pe celalalt a ia decizia singur. Ca in orice alta relatie, si relatia de prietenie se bazeaza pe comunicare – o comunicare libera, directa, deschisa si onesta. Asa ca aveti grija mare cum va alegeti prietenii.
Există oameni pe care îi poţi numi cu adevărat prieteni.
Sunt acei oameni pe care te poţi baza cu adevărat.
Sunt acei oameni care au întotdeauna timp pentru tine, răbdare să te asculte, o vorbă bună, o încurajare, o mângâiere, o lacrimă. Sunt acei oameni care au puterea ca printr-o simplă îmbrăţişare să îţi ia jumătate din poverile sufletului şi să te facă să nu te mai simţi singur, nedorit, neiubit.
Sunt acei oameni care se bucură de fericirea ta şi care suferă alături de tine.
Sunt acei oameni care nu te resping şi care nu îşi schimă părerea despre tine atunci când greşeşti, când treci prin încercări şi decăderi.
Sunt acei oameni care nu îţi reproşează niciodată că te-au ajutat şi care nu îţi amintesc mereu greşelile.
Sunt acei oameni care te iartă înainte de a le cere tu iertare.
Sunt acei oameni care nu pretind să fii într-un fel anume, ci le este suficient să fii tu, acceptându-te atât cu calităţile tale cât şi cu defectele pe care le ai.
Sunt acei oameni cu care împarţi momente bune şi momente grele, lacrimi de dor şi lacrimi de bucurie.
Sunt acei oameni care atunci când tu eşti la pământ, se pun pe locul doi, dăruindu-ţi toată energia lor spre a te ajuta.
Sunt acei oameni pe care nu îi poţi păcăli cu un zâmbet fericit.
Sunt acei oameni pe care nu îi deranjezi niciodată. Acei oameni cărora ştii că le poţi spune orice, fără teamă că te vor trăda, sau că te vor judeca. Sunt acei oameni care îţi înţeleg raţiunile inimii şi care îţi respectă alegerile.
Sunt acei oameni care nu îţi spun ceea ce îţi place să auzi, care nu te lasă să persişti în greşeli şi care luptă pentru binele tău.
Sunt acei oameni care nu îşi compară lucrurile şi realizările cu ale tale şi care nu te invidiază dacă ai mai mult decât ei.
Sunt acei oameni pe care ştii că îi vei găsi mereu acolo şi că niciodată nu îţi vor întoarce spatele.
Pe aceştia preţuieşte-i, respectă-i şi iubeşte-i cu toată forţa sufletului tău.
Dragii mei prieteni adevaratii, putini dar bunii, va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine!
luni, 18 mai 2015
Incercarile vietii
Incercarile vietii
Uneori vei crede ca viata iti ofera incercari pe care nu le vei putea trece....
Dar nu este asa!Consider ca Dumnezeu ne va da incercari doar atat cat considera El ca vom putea trece peste si ca ne va intarii si ne va pune mai mult cu picioarele pe pamant!
Uneori chiar ai nevoie de cineva pe
care știi că îl poți suna și care va veni negreșit fie și doar pentru a-ți oferi o îmbrățișare. Nu sunt deloc o persoană care are mulți prieteni. Țin foarte mult la principiile mele și nu-mi place să discut cu cineva doar pentru a face conversație sau să ies undeva doar să nu stau în casă. Săptămâna asta însă m-am simțit tare singură. Genul acela de singurătate pe care nu o mai poți umple cu un film sau un roman siropos. Săptămâna asta am înțeles că nu există cineva care să vină la mine doar pentru a-mi oferi o îmbrățișare și am înțeles că uneori am o nevoie reală de un prieten apropiat.
E inutil să gândești diferit dacă te comporți fix ca restul.
Așa cum aminteam și mai sus, nu-mi place să petrec timpul cu oameni la care nu găsesc nimic intrigant. Îmi plac persoanele care gândesc diferit și care au tăria să accepte asta la ele însele. Eu, de exemplu, n-aș ieși cu o persoană pe care nu o plac doar pentru că mi-e rușine să o refuz. Adevărata problemă intervine, cred, când te temi atât de tare de singurătate încât ajungi să petreci timpul cu oamenii pe care nu-i placi și te prefaci a fi la fel de superficial ca ei doar pentru a nu fi exclus din grup. Săptămâna asta am înțeles că unii oameni se tem prea tare de singurătate și că nu are rost să lupți să-i explici unui om că a avea principii e un privilegiu,nu un defect;oamenii tind să-și ascundă cele mai diferite și mai interesante părți pentru a fi acceptați într-un grup.Fiecare om poartă în sine o poveste. Cu toții purtăm povești în noi. Fie că e vorba despre amintirea despre o colegă zăpăcită din liceu de care ne aducem aminte cu drag, o dragoste frumoasă, o mare prietenie, o primă zi la job în care ne-am făcut de râs. Săptămâna asta am înțeles că fiecare dintre noi are o poveste interesantă de spus.
Si da avem nevoie de prieteni, de sustinere, de intelegere, de o mangaiere !!!De cineva apropiat pe care o vom putea imbratisa ori de cate ori avem ceva trist de povestit sau doar pentru ca ai trecut printr-o intamplare foarte neplacuta...sau doar pentru ca asa simti!!Si am invatat atat de multe si intr-un timp atat de scurt...Am avut atatea experiente neplacute dar care m-au indemnat sa merg mai departe orice ar fii si sa nu imi pierd increderea in mine indiferent daca am fost vinovata sau nu.Am invatat ca optimismul este foarte important si ca nu trebuie sa te demoralizezi doar pentru ca ti-a fost dat sa treci peste ceva greu ...Am invatat ca prietenii si familia vor simti mereu cand ceva nu este in regula cu tine sau poate ca vor stii asta fara sa le spui .....am aflat ca lucrurile pe care nu ti le doreai in viata ta vor aparea vrei nu vrei pe nepusa masa ...si ca uneori lucrurile sunt de neevitat si te pot rani ...chiar si un moment de neatentie din partea altcuiva poate duce la lucruri grave...Am invatat ca Dumnezeu are grija de toti si daca el nu ar fii poate lucrurile ar fi stat mult mai rau...
Fiecare experienta te invata un lucru total diferint...viata te va invata zilnic sa treci peste momente bune sau foarte rele si ca orice se poate intampla inevitabil de rapid ..fara sa iti dai seama!
Am invatat ca ...Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu sa faci Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva Am invatat ca oricum ai taia Orice lucru are doua fete Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi Am invatat ca poti continua inca mult timp Dupa ce ai spus ca nu mai poti Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie Indiferent de consecinte Am invatat ca sunt oameni care te iubesc Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat Dar nu am dreptul sa fiu si rau Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten Oricum te va rani din cand in cand Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru Si pot vedea ceva total diferit Am invatat ca indiferent de consecinte Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc Ca sa pot sa fiu iubita.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)